Cetatea Ciceu

Cetatea Ciceu - povestea unui loc absolut fantastic decoperit dintr-o pura intamplare!

Weekend-ul trecut ne-am pornit sa vizitam un castel, mai exact Castelul cu inorogi de la Manastirea... pe care normal ca l-am ratat ca doar nestudiind mai cu atentie harta am luat-o pe alt drum 

Astfel ca, fiind pe DN17 (Dej - Bistrita) intalnim un indicator turistic pe care scria spre Cetatea Ciceu 9 km... zicem hai sa mergem acolo. Zis si facut. In comuna Ciceu Mihaiesti facem dreapta pe drumul comunal Dc35A pana in satul Lelesti de unde mergem tot inainte spre Ciceu Corabia. Drumul e asfaltat pe cativa km buni, indicatoare turistice spre Cetatea Ciceu sunt la fiecare intersectie asa ca riscul de a te pierde e destul de mic. Trecem si de localitatea aceasta, deja drumul e pietruit asa ca trebuie un pic mai multa grija la condus dar inca e in regula. Decidem sa ne oprim si sa o luam pe jos cand deja suntem in mijlocul padurii, langa o cruce de lemn. Am mai fi mers cu masina dar in fata noastra drumul semana a vale.

Drumul prin padure este absolut superb, primavara si-a intrat in drepturi, copacii sunt infrunziti, unii infloriti de-a dreptul si toata zona e plina de floricele albe, galbene si mov. Indicatorul de unde am lasat masina zicea ca mai avem 2 km pana la cetate... probabil mai erau 2 km pana in locul de unde incepe traseul efectiv spre cetate

Primul indiciu ca suntem pe drumul cel bun il constituie un musuroi mare de furnici, amplasat la marginea padurii (nu glumesc ) care ne-a starnit interesul si incercand sa-i facem cateva poze am vazut ca toata padurea era plina de bolovani imensi, acoperiti de muschi. Facem o scurta pauza de facut poze si ne decidem sa mergem mai departe.

Din punctul acela tot traseul prin padure este marcat de bolovani (Raluca a denumit zona f sugestiv Tara lui Sfarma Piatra). Ajungem intr-o poienita in care troneaza la marginea padurii o scena facuta din bolovani (faceam glume si spuneam ca o fi fost teatrul de vara al cetatii ) dupa care ne pornim la drum din nou.

Daca pana in acel punct traseul a fost aproape drept, urcusul fiind f lin, de aici incepem sa urcam spre stanca pe care e amplasata cetatea. Padurea este absolut fantastica, zone intregi pe care bolovanii parca curg ca pe un torent! 

In sfarsit, dupa ce nu credeam ca vom mai gasi vreodata cetatea, ajungem intr-o poienita de unde deja se vede la cel putin 200 km departare intr-o directie si, in cealalta directie, poienita e strajuita de stanca pe care a fost construita cetatea. Se poate urca pana sus, pe zidul care a mai ramas, de unde te simti ca fiind "on top of the world" si de unde se vad in departare Tiblesul si Vf. Rodnei.

Am citit ca ar fi si o pestera in zona care merita explorata dar asta e pentru o alta excursie.

Aici am si cateva poze care nu stiu daca pot reda intru totul frumusetea locului insa daca sunteti vreodata prin zona merita o vizita la Ciceu.

Sa nu uit... bolovanii care acopera toata zona erau "artileria" folosita pe vremuri in apararea cetatii de dusmani. Cel putin asa am aflat din mai multe surse.

Ca un indiciu ca sunteti pe drumul cel bun spre cetate. La cativa kilometri dupa ce intrati pe drumul comunal, pe dreapta se vede ceea ce pare a fi un vf de stanca izolat si care, in fapt, e ce a mai ramas din turnul cetatii.